The cloud-flags are not patriotic symbols, but raise questions about communities, national identity, cross-border flow and fraternity. Human realities and shared memory are at the heart of the artistic project.

Clouds, through their lightness and their movement, symbolize freedom. Clouds fascinate us as they are fleeting, intangible, almost immaterial. They deny the concrete and mundane. The image of clouds always takes us elsewhere, further away, beyond human borders, beyond that which forms the foundations of society (family, economy, religion, patriotism) in the same way as the outsider who is questioned in Charles Baudelaire’s poem. The outsider is a travelling man, with no ties. Asked about what he loves best, he rejects family, friends, homeland, beauty and wealth before concluding: “I love clouds….. clouds which pass … over there … the marvelous clouds!” Clouds embody freedom, they violate defined territories. Clouds act as a call towards infinity, beyond the borders established by mankind, whether they be real or symbolic borders.

Affichage des articles dont le libellé est Timisoara. Afficher tous les articles
Affichage des articles dont le libellé est Timisoara. Afficher tous les articles

vendredi 15 juillet 2011

14 juillet à Timisoara



© Anne Immelé, But...the clouds

Le 13 juillet au soir, avant d'aller à la réception organisée par l'Institut français à l'occasion de la fête nationale, je demande à Samir - expatrié français - de défiler avec l'un des drapeaux-nuages sur la place de la Victoire ( Plata Victoriei ). Anciennement place de l'Opéra, elle a été renommée après la chute du régime communiste et de la dictature de Ceausescu. La cathédrale Orthodoxe, comme la place de la Victoire sont des lieux symboliques de la révolution de 1989. 
Être à Timisoara - ville qui affiche son multi-ethnisme et son multiculturalisme - est occasion de participer à la commémoration de la fête nationale d'une autre manière. C'est aussi l'occasion de réfléchir aux significations du drapeau-nuage.

Les drapeaux nationaux symbolisent un pays, une nation. Historiquement, pour chaque peuple, le drapeau exprime la joie et la douleur, la victoire, et la défaite : « il est nous tout entier. Le chiffon en lui-même n’est rien : toile, soie ou étamine, l’idée qui s’y rattache est tout. Et cette idée est celle de Patrie. » (Hacks/Linarès Histoire du drapeau français). De même que la langue, que l’hymne, que le folklore, le drapeau participe de la construction d’une identité nationale. En tant que symbole de la nation, le drapeau rassure, car il affirme la continuité malgré les évolutions économiques et sociales. Le drapeau-nuage n’incarne pas une attache nationale rassurante, mais il donne à voir, la mouvance même. En cela ce drapeau est un signe d’instabilité ne permettant plus de se rapprocher d’une identité nationale précisément définit.
Le drapeau-nuage ne véhicule pas l’idée de Patrie, mais celle de l’humanité, en écho à l’importance du transfrontalier, du flux et de l’échange entre tous les peuples. Ce drapeau questionne le rapport entre l’universel et le particulier, entre le local et le global

mercredi 13 juillet 2011

"Norii" (1979) Petru Cretia / "Clouds" by Petru Cretia


Tinu Parvulescu, professeur à l'Université de Timisoara, me parle d'un recueil de  considérations poétiques et philosophiques sur les nuages écrites par Petru Cretia. J'apprends par la même comment se nomme le nuage en roumain : "norii". Il n'existe pas de traductions française, c'est pourquoi je livre ici les recommandations d'un blogger roumain : « Intalnirea cu Norii lui Petru Cretia se situeaza undeva la granita dintre binecuvantare si soc. Soc pentru ca rareori poti intalni idei mai simple si mai pure decat aceea de a scrie o intreaga carte cu nori, vant si ceturi, cu umbre si stele. Binecuvantare pentru ca fiecare din gandurile insirate miraculos de catre Cretia te elibereaza dintr-o rutina a lecturii si a starilor pe care le astepti de la lectura. Ai senzatia ca fiecare rand arunca o lumina blanda pe suprafatele marelui mister care te inconjoara si te intrebi, intr-o continua mirare, cum de nu ai vazut tu, inainte, minunile acelea. S-a scris despre Norii ca ar fi "jurnal meteorologic". Nimic mai nedelicat. Aici, cerurile sunt, intr-adevar, obiect de contemplatie, dar mult mai fascinant este ca ele devin un vehicul catre propria gasire. Cartea este cu nori, dar despre sufletul lui Petru, care privind in sus, isi descopera... adancurile. Din balansul acesta de privire-afara - privire-inauntru se naste rostul atat de frumos al cartii. As recomanda cartea atat celor dornici de lectura, dar si ... melomanilor (daca faceti parte din ambele "tabere", savoarea lecturii se va dubla, cu siguranta). Cuvantul lui Cretia, energia tandra cu care-si framanta frazele fac din Norii o carte care naste sonoritati de o misterioasa claritate. La nici o alta carte citita nu am mai resimtit senzatia aceasta, de simfonie cantata in soapta, de incantantie limpede. Cum suna acest allegretto: "Priveste cerul ca pe-o simpla intamplare si are sa-ti para mai frumos, si ai sa fii mai fericit in vesnicia clipei fara timp" (p. 75). Sau allegro: "Intre doua furtuni exista ceasuri cand toate mirosurile par sa se fi ucis unul pe altul si nu ramane decat mireasma desarta si feciorelnica a cerului" (p. 78). Sau adagio, preferatul meu "Privind, privind mereu, ai sa-ntelegi, fara indoiala c-ai sa intelegi, ca viata este un prilej" (p. 85). Pentru cei mai rigurosi dintre cititori, am o singura veste proasta: scrisa pentru a fi rasfoita, si nu citita liniar, lectura "la sir" este foarte dificila la Norii. Pentru mine, e cartea pe care nu voi sti vreodata daca am citit-o integral. Si probabil ca voi fi in continuare incapabil sa o incadrez scrupulos la raftul cu "metafizica", "religie", "jurnal" sau "filozofie". Si, sincer sa fiu, neputinta asta imi place. » Silviu Man 

lundi 11 juillet 2011

Expoziţie de fotografie "Memento mori"


Expoziţie consacrată fotografiilor extrase din seriile „Memento mori” şi „WIR”, aparţinând artistei Anne Immelé, o serie a secvenţelor care ilustrează vulnerabilitatea, natura instabilă şi muritoare a oricărei fiinţe sau lucru.
Anne Immelé, născută în 1972 la Mulhouse, a studiat la Şcola Natională Superioară de Fotografie din Arles şi la Universitatea Laval din Québec. A participat la numeroase expoziţii, în Quebec, Germania, Suedia…


Vernisaj: luni, 11 iulie ora 19

Vernissage le 11 juillet à 19h à l'Institut français.  / Centre culturel Français, Bd CD Loga n°46. 300020 Timisoara / ccftimisoara.ro